„Ultima întoarcere a Malvei” a fost unul dintre momentele centrale ale Romula Fest 2026, din Dobrosloveni, județul Olt, un spectacol conceput ca o reîntoarcere simbolică a vechii capitale Romula Malva în memoria și identitatea comunității din Dobrosloveni. Prin scenografie, ritualuri cu torțe, personaje istorice și mitologice și elemente de teatru antic, momentul a recreat povestea orașului roman care a dominat cândva Dacia Malvensis, transformând situl arheologic într-o scenă vie a trecutului.
Malva a sosit pe cal (simbolizând calul înaripat Pegas, născut din sângele Meduzei, după ce a fost decapitată de eroul Perseu), însoțită de Fortuna și Vulcan, în mijlocul oamenilor din orașul antic Romula Malva, reînnodând legătura sa cu oamenii care l-au apărat, l-au locuit și l-au pierdut.
Conceput ca un ritual scenic, „Ultima întoarcere a Malvei” a fost o reconstituire poetică a revenirii simbolice a orașului antic Romula Malva, capitala Daciei Malvensis. În lumina torțelor, personajul Malva – reprezentat ca o preoteasă romană – a mai fost însoțită de soldați, dansatori și figuri ale comunității antice.
Spectacolul a urmărit destinul orașului: de la prosperitatea secolelor II–III d.Hr., la distrugeri, uitare și, în final, renaștere.
Totodată, a adus în prim-plan o poveste inspirată din relația dintre oraș și oamenii care l-au apărat, momentul a prezentat cautarea de către Malva – personificarea orașului – a unui soldat roman rătăcit după ani de campanii.
Spectacolul a spus două capitole ale aceleiași povești: una despre identitate, cealaltă despre apartenență. Prima a vorbit despre oraș ca entitate colectivă, a doua despre legătura personală dintre oameni și locurile lor.
„Ultima întoarcere a Malvei” nu a fost doar un moment artistic. A fost o declarație de identitate. O reafirmare a legăturii dintre comunitatea din Dobrosloveni și istoria locului. O invitație de a privi Romula nu ca pe o ruină, ci ca pe un spațiu viu, care încă are povești de spus.
Într-un festival plin de energie, lupte daco-romane și demonstrații militare, acest spectacol a adus o notă de introspecție și emoție. A arătat că istoria nu este doar despre bătălii, ci și despre oameni, despre întoarceri, despre locuri care ne cheamă înapoi.
