Spectacolul „Ignis Fantasia” și Focul sacru au încheiat ediția 2026 a Romula Fest, desfășurată la situl arheologic Reșca‑Dobrosloveni, transformând ruinele vechii Malva într-o scenă mitologică în care focul, zeii și simbolurile lumii antice au renăscut sub ochii publicului.
La Reșca‑Dobrosloveni, acolo unde odinioară pulsa viața unei capitale romane, finalul Romula Fest 2026 a adus un spectacol care a depășit granițele reconstituirii istorice și a intrat în zona mitului. „Ignis Fantasia” nu a fost doar un spectacol cu foc , a fost o poveste spusă în limbajul elementelor, o punte între lumea zeilor și pământul Malvei.
Pe măsură ce noaptea s-a lăsat, torțele au început să lumineze, cu flăcări care dansau, iar atmosfera s-a schimbat treptat într-una ritualică. Publicul, încă sub impresia confruntărilor dintre daci și romani și a concertului Iris, s-a adunat în jurul spațiului sacru pregătit pentru ultimul act al festivalului.
Aici a început „Ignis Fantasia”, o poveste vizuală în care Malva, orașul roman de odinioară, a fost readusă la viață prin foc, lumină și simboluri mitologice.
După ce Fortuna (zeița norocului și a destinului, protectoarea orașelor și a soldaților) și Vulcan (zeul focului, al fierarilor și al forței creatoare) au însoțit-o pe Malva în ultima ei întoarcere, spectacolul focului le-a arătat pe sirene luptându-se cu marinari lui Odiseu (Ulise- în mitologia romană).
Cum au încercat sirenele să îl atragă în capcană pe Odiseu
În epopeea ”Odiseea” a lui Homer, sirenele erau creaturi mitologice monstruoase, jumătate femei și jumătate păsări, care ademeneau marinarii spre moarte prin intermediul unui cântec vrăjit, absolut irezistibil. Ele locuiau pe o insulă stâncoasă din marea Mediterană, înconjurată de epave și de oasele albe ale celor care le căzuseră victimă în trecut. Deși mentalitatea modernă le asociază cu imagini de femei-pește (nimfe marine), textul original grecesc și arta antică timpurie le descriu drept păsări uriașe cu capete (sau busturi) de femei virgine.
Avertizat din timp de vrăjitoarea Circe (o puternica zeiță- vrăjitoare din mitologia greacă, fiica zeului soarelui, Helios, și s oceanidei Perse) cu privire la cruzimea acestor ființe, Odiseu a pus în aplicare un plan ingenios pentru a-și salva echipajul și pentru a-și satisface, în același timp, curiozitatea de a le asculta glasul.
Odiseu le-a astupat complet urechile oamenilor săi cu ceară de albine topită, izolându-i fonic pentru ca aceștia să poată vâsli mai departe fără a fi perturbați.
Dorind cu tot dinadinsul să audă faimosul cântec, Odiseu le-a ordonat marinarilor să îl lege strâns de catargul corabiei. El le-a interzis cu desăvârșire să îl dezlege, cerându-le chiar să strângă frânghiile și mai tare dacă va începe să urle sau să îi implore.
Spre deosebire de alte legende, sirenele lui Homer nu promiteau doar plăceri carnale, ci cunoaștere absolută. Ele au început să îi cânte lui Odiseu pe nume, preamărindu-i victoriile din Războiul Troian și susținând că oricine le ascultă pleacă mai înțelept și află tot ceea ce se întâmplă pe pământ. Vrăjit de promisiunile lor, Odiseu s-a zbătut violent și le-a cerut oamenilor să-l elibereze, însă aceștia au respectat ordinele inițiale și au vâslit până când insula blestemată a rămas în urmă, salvându-și astfel viețile. Potrivit unor legende ulterioare menționate de Enciclopedia Britannica, din cauză că un muritor a reușit să le reziste cântecului, sirenele s-au prăbușit în mare și s-au sinucis, transformându-se în stânci.
Focul Sacru – ultimul cuvânt al festivalului
La Dobrosloveni, spectacolul s-a încheiat în jurul Focului Sacru, aprins în mijlocul sitului. Flăcările au început să crească, iar publicul a rămas câteva clipe în liniște, ca într-o ceremonie de trecere.
