La întâlnirea AUR de la Slatina, deputatul de Olt Mugur Mihăescu a vorbit nu doar ca politician, ci ca om care a trecut prin toate etapele antreprenoriatului românesc. A explicat simplu și direct ce înseamnă să ai o firmă în România, să plătești taxe, să respecți legea și să vezi cum alții ocolesc sistemul prin mecanisme pe care un antreprenor român nu le poate folosi.
„Eu vin din zona antreprenorială și știu ce înseamnă să plătești taxe și impozite. Eu nu fac optimizare fiscală.”
Mihăescu a dat exemplul concret al diferenței dintre firmele românești și unele multinaționale care își mută profiturile în paradisuri fiscale, în timp ce antreprenorii locali sunt obligați să plătească tot.
„Eu nu am sediul meu fiscal în Malta, unde angajez o firmă de consultanță prin care să iau profitul de aici și să mi-l duc în Malta, ca să nu plătesc statului român.”
A explicat și cum funcționează optimizarea fiscală agresivă în lanțurile mari de retail, unde prețurile interne sunt umflate artificial pentru a reduce profitul declarat în România.
„O hârtie igienică cumpărată de la firma mamă costă 25 de lei bucata. Despre tipul ăsta de optimizări vorbim.”
Pentru Mihăescu, problema nu este capitalul străin, ci lipsa de echitate fiscală. Firmele românești sunt obligate să joace corect, în timp ce unele companii mari își permit să mute profitul în afara țării.
„Nu mi se pare fair play ca o firmă românească să plătească până la ultimul cent profitul, iar o firmă cu capital străin să încerce să eludeze aceste chestiuni.”
Declarația lui a fost scurtă, dar a atins un punct sensibil: antreprenorii români nu cer favoruri, ci reguli egale. Iar Mugur Mihăescu a spus-o din experiență, nu din teorie.
