Deputatul Gigel Știrbu, președintele PNL Olt, a marcat comemorarea masacrului de la Treznea printr-un mesaj amplu și profund, publicat pe pagina sa de socializare. Într-o perioadă în care discursurile radicale și propaganda nedemocratică își fac tot mai des loc în spațiul public, Știrbu readuce în atenția comunității o tragedie istorică ce nu trebuie uitată. Mesajul său este construit ca un apel la memorie, responsabilitate și luciditate, dar și ca un avertisment împotriva urii care, de-a lungul istoriei, a pregătit terenul pentru atrocități.
Treznea 1940 – o rană deschisă în istoria României
În mesajul său, deputatul începe cu un îndemn simplu, dar încărcat de semnificație: „Treznea, 9 septembrie 1940. Să nu uităm!” El amintește că „îi comemorăm astăzi pe martirii masacrului de la Treznea, uciși de trupele horthyste în septembrie 1940”, subliniind că tragedia de la Treznea și cea de la Ip „fac parte dintr-un șir de atrocități declanșate de autoritățile horthyste după ocuparea Ardealului de Nord.”
Pentru a explica contextul istoric, Știrbu reamintește că „Dictatul de la Viena, prin care România a fost forțată, în 1940, să cedeze Ungariei Ardealul de Nord, a avut loc în contextul creat de Pactul Ribbentrop–Molotov, semnat în 1939 de Germania nazistă și Uniunea Sovietică.” Pactul, spune el, „conținea și un protocol secret prin care URSS și Germania își împărțeau Europa de Est.”
Deputatul insistă asupra mecanismului care a făcut posibile atrocitățile: „Terenul pentru aceste crime a fost pregătit printr-o îndoctrinare bazată pe propagarea urii față de cei diferiți.” De aceea, consideră el, este esențial ca societatea să respingă ferm orice formă de extremism: „Suntem datori să respingem orice declarație cu caracter rasist, discriminatoriu sau xenofob.”
Apel la responsabilitate și luciditate în fața propagandei
Mesajul lui Gigel Știrbu se extinde dincolo de evocarea trecutului. El subliniază importanța educării tinerilor: „Este important ca tinerii să cunoască adevărul istoric și să fie conștienți de crimele comise de autoritățile horthyste împotriva românilor.” Totodată, deputatul atrage atenția că memoria istorică trebuie să includă și perioada comunistă: „Este la fel de important ca tinerii să învețe despre crimele comise de regimul comunist instalat cu sprijinul trupelor sovietice.”
Știrbu face și o comparație între două modele politice contemporane: „În timp ce Rusia condusă de Vladimir Putin promovează războiul și moartea, Uniunea Europeană este un proiect menit să mențină pacea. Așa l-au gândit fondatorii săi și așa este și astăzi.”
În final, deputatul avertizează asupra pericolului manipulării: „Pentru a păstra acest model, nu trebuie să ne lăsăm mințile otrăvite de propaganda regimurilor nedemocratice.” Mesajul se încheie cu un omagiu solemn: „Memorie veșnică victimelor masacrului de la Treznea!”
Contextul istoric despre ce s-a întâmplat la Treznea și la Ip
Masacrul de la Treznea, din 9 septembrie 1940, a avut loc imediat după intrarea trupelor horthyste în Ardealul de Nord. Zeci de români și slovaci au fost uciși cu brutalitate, iar casele lor au fost incendiate. Comunitatea a fost devastată, iar violențele au fost alimentate de propaganda antiromânească și de tensiunile etnice amplificate de contextul geopolitic al vremii.
La doar câteva zile distanță, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, a avut loc masacrul de la Ip, unde peste o sută de români au fost executați, mulți dintre ei în propriile gospodării. Crimele au fost comise cu o cruzime extremă, iar localitatea a rămas un simbol al suferinței și al terorii instaurate în acea perioadă.
Astăzi, Treznea și Ip sunt două repere ale memoriei colective, două locuri în care istoria a lăsat răni adânci și unde comemorarea este un act de respect și un exercițiu de conștientizare a pericolelor pe care le aduce ura.
